Montura cu anou a fost întoarsă pe toate părțile de-a lungul anilor și probabil că nu mai reprezintă o noutate nici pentru începători. Totuși, Andrei Vlădeanu prezintă o variantă puțin modificată pe care o recomandă pentru crapi mari în condiții de agățătură.
Atunci cînd pescuiesc lîngă butuci scufundați, rădăcini sau alte obstacole îmi place să leg cîrligele cu fluorocarbon sau fir textil necămășuit. Desigur, pentru a mă putea baza pe montură în timpul drilului dificil, atunci cînd forțez peștele. Fluorocarbonul este de minimum 0,41 mm iar firul textil de la 25 lb în sus.
Toate bune și frumoase, însă monturile rigide (mai cu seamă cele supradimensionate) au o mecanică foarte bună (adică înțeapă cam tot ce dă cu botul în zona boiliesului de pe firul de păr), dar au un mare neajuns - sunt foarte ușor detectabile, mai cu seamă de crapii mari și șireți.
De-a lungul timpului am găsit o semi-rezolvare la problema de mai sus, chestiune care mie mi-a adus în dese rînduri rezultate. Pentru ca boiliesul să nu-mi mai stea ca un băț pe un fir de păr ca o sîrmă groasă, am decojit firul cămășuit numai pînă la anoul de metal de pe tija cîrligului.
Așa cum vedeți în fotografie, montura mea are un grad mare de libertate a boiliesului, anoul poate culisa pînă la un punct pe tija cîrligului, iar la ochet am păstrat mecanica unei legături rigide. Atenție, nu vorbim aici de un combi-link clasic, ci de o adaptare.
În condițiile de agățătură despre care vorbeam la început îmi place să folosesc cîrlige foarte solide, legături pentru plumb pierdut de calitate, iar greutățile le adaptez funcție de distanța la care arunc sau plantez.
Cu montura de mai sus am avut trăsături în momentele în care partida părea compromisă și credeam că peștii nu se află în zona mea. Ei erau acolo numai că aveam de-a face cu exemplare foarte șirete ca acest negricios din fotografia de mai sus.
Sursa: carpmania.ro
