Blog in Romina

Ce este un pop up de pescuit?

Proprietățile pop-up-urilor

In limba engleză, to pop up înseamnă a se ivi, a apărea pe neașteptate, fix cum apar și papanelele noastre pe fundul apei 😊 Dar ce sunt ele, cum funcționează și de ce sunt atât de apreciate de pești și de pescari?

Ingredientele folosite în mix sunt cele care, evident, le oferă și proprietățile. Pop-up-urile sunt în primul rând flotante, datorită pudrei fine de plută din care sunt alcătuite. Deci prezentarea lor în apă le oferă din start un grad de atracție, o prezentare mai vizibilă decât în cazul momelilor scufundătoare. Ce le mai face atractive sunt culoarea, obținută cu ajutorul unor coloranți speciali și aroma pe care o eliberează, aromă obținută din mai multe tipuri de extracte și atractanți lichizi.

Tipuri de pop-up
După formă - Pop-up-urile sunt comercializate sub două forme: cea clasică, de bilă, și una mai recent apărută din nevoia de a veni cu ceva nou și de a crește șansele să îi păcălim pe mustăcioși, cea sub formă de butoiaș (dumbell).
După diametru – Pop-up-urile de 4-5, 6 și 8 milimetri sunt considerate micro pop-up și sunt ideale pe apă rece, pentru partidele în care peștii se hrănesc apatic sau chiar și pentru crapii mari, extrem de suspicioși. Dimensiunile cel mai des folosite sunt cele de 10, 12 și 14 mm, un compromis între atracție și discreție și ideale pentru prezentarea snowman, deoarece se eliberează cu toate dimensiunile de boilies.

Unele monturi specifice au nevoie, însă, de pop-up uri mari care pot fi de 15, 16, 18 și 20 de milimetri sau le putem folosi când ne dorim o prezentare mai extravagantă. Există și pop-up-uri de peste 20 mm, des folosite în Anglia, doar ei știu și de ce.
După consistența culorii – Cele mai des întâlnite pop-up-uri au o compoziție obișnuită de culoare și sunt ideale pentru majoritatea situațiilor de pescuit. Pop-up-urile washed out și cele fluo sunt în directă contradicție, primele încercând să ofere o prezență cameleonică pe substrat, iar celelalte o prezentare care să nu scape neremarcată. Depinde de condițiile partidei pe care dintre acestea le vom folosi.

Despre flotabilitate, nimic de spus. Este caracteristica principală a acestui produs, astfel că toate ar trebui să o întrunească și, la fel de impartant, să își conserve această proprietate cât mai mult timp în apă.
După aromă. Din nou, orice pop-up trebuie să fie bine aromat pentru a atrage atenția peștelui. Că vorbim de o aromă fructată sau una bazată pe cărnuri sau condimente, pop-up-ul nostru trebuie să își facă treaba și să atragă și olfactiv.

Când pescuim cu pop-up?

Dar când nu pescuim cu pop-up? Îmi vine greu să spun când este contraindicat să le folosim, atât de versatile și de atractive sunt.

Dacă ne ghidăm după sezonalitate, pop-up-urile (și mai ales cele micro) ies în evidență în toate condițiile de apă rece. Treaba e simplă, asezonate cu o nadă de calitate și foarte solubilă, micro pop-up-urile sunt o prezență discretă și atractivă în același timp pentru crapii de mici dimensiuni, printre primii (primăvara) sau ultimii (toamna) respectiv cam singurii (iarna) care sunt dispuși să se deplaseze după hrană. Deci fie ploaie, fie frig, dăm cu pop up la cârlig
Cînd ne dorim un maraton de trăsături, putem să speculăm toate modalitățile de atracție pe care un pop-up ni le oferă. Că e vizuală, că e olfactivă, că ține de prezentare pe substrat, un pop up va fi greu de ignorat de către crapi. Deși nu este o momeală de selecție, putem avea șansa să păcălim chiar și crapi de talie mai mare.
În situația ingrată în care luăm drumul bălții fierți pe boilies, dar strategia nu funcționează și riscăm un mare blank. Ca să nu plecăm acasă cu minciogul între picioare, un pop-up ne poate rezolva cu câteva prezentări neselective, dar mai bune decât nimic.

Când efectuăm o campanie de nădire bazată pe semințe, ideală de altfel în zilele caniculare de vară. Plasarea unui pop-up deasupra patului de semințe poate să fie un element de mare atracție mai ales pentru ten, un adevărat devorator de hrană.

Revin la zilele toride de vară, când peștii se hrănesc apatic și nu prea stau pe fundul apei. Ei bine, o momeală flotantă și viu colorată are șanse mai bune să fie reperată și aspirată atunci când ei vin în picaj către adâncime, decât o bilă scufundătoare.
În partidele fulger, de 12 ore,ne interesează un răspuns din partea peștelui cât mai rapid, iar un pop-up poate să ne ofere asta.

Când pescuim cu momitor, pop-ul devine o veritabilă capcană. Atunci când crapul va poposi asupra grămăjoarei de nadă, cu siguranță că va aspira și forfacul cu pop-up pe firul de păr. Momitorul și pop-up-ul sunt sfinte pe apă rece, în partide scurte sau în concursuri!

În condiții de substrat mâlos sau cu vegetație, o montură de pop-up (un Ronnie, Chod sau Whitty Pool) este cea care va prezenta momeala în condiții de maximă eficiență. Este recomandată testarea diferitelor lungimi de forfac, în funcție de grosimea mâlului pe care pescuim. Vedeți cum în articolul lui Ionuț Constantinescu despre sondarea apei în pescuitul la crap.

Cum pescuim cu pop-up?

Momitor.

Regula de bază este ca lungimea forfacului să fie redusă, între cinci și zece centrimetri. Miza este ca rigul nostru să fie cât mai aproape de nada eliberată de momitor, astfel încât musafirul nostru să cadă în capcană și să îl aspire cu tot cu nadă.

Forma cârligului este discutabilă. Unii pescari preferă cârlige cu deschidere mare, tip wide gape, care înțeapă pe suprafață extinsă. Alții mizează pe siguranță și optează pentru tijă curbată care, dacă a înțepat, peștele are șanse mici să scape.
Dimensiunea cârligului este la aprecierea noastră cât timp cât se echilibrează cu porumbul, dar ca să o spunem pe aia dreaptă, mărimile clasice sunt 4, 5, 6 și 8. Totuși, alegem dimensiunea cârligului în funcție de talia peștilor vizați și de cât de activi sunt în perioada respectivă.

Tot în ceea ce privește mecanica monturii, firul cu care legăm forfacul trebuie să fie textil și cât mai suplu (deci fără cămașă). Textilul nu are elongație și suplețea sa îi oferă tot spațiul de manevră necesar pentru a azvârli cârligul în gura mustăciosului.

Plumb.

Rigul poate fi mai lung (undeva la 10 – 15 cm), iar firul este recomandat să fie un textil mai rigid, pentru a nu se încurca în lansare. Un semi stiff cămășuit dar decojit de la firul de păr până la unul, doi centimetri după ochet e ce trebuie.

Putem crește sensibil lungimea rigului cu condiția obligatorie să atașam un săculeț solubil (sau să-l tragem direct prin săculeț cu o croșetă mai lungă) sau să îl punem într-o pungă solubilă. Astfel, firul monturii nu se va încurca în aer, iar noi vom avea o prezentare corectă. La fel de bine putem trage pe forfac unul sau doi pufuleți solubili, astfel încât rigul nostru să stea țeapăn.

Pentru pescuitul plantat, lungimea rigului poate fi de chiar și 25 de centimetri, mai ales când plantăm la distanțe mari.

Bulgăr.

Să spunem că nici în ruptul capului nu intenționăm să plantăm. Sau nu suntem fani momitor. Sau nu ne mulțumește raportul cantitate redusă de nadă / distanță mai mică de lansare în cazul săculețului și al pungii PVA. Ei bine, pentru toate acestea există Masterca..., nu, presa de bulgări!
Alegeți o presă cu diametru cât mai mic, de 20 – 30 mm (pentru distanțe mari), umpleți dispozitivul pe jumătate, adăugați pop-up-ul, completați cu nadă și acționați presa (aveți grijă ca bulgării să iasă aderenți și închegați, să reziste lanseului). Rezultatul? Bulgărul cu rigul în interior va deveni una cu lanseta, un tot unitar care vă va asigura distanțe apreciabile în lansare și o veritabilă capcană ajunsă pe fundul apei, mai ales pentru teni.

Alegerea și echilibrarea pop-up-ului

Ne interesează două subiecte principale:

1. Să prezentăm corect momeala și montura pe substrat

Altfel pescuim degeaba și avem o șansă la mie ca momeala să fie reperată la cine știe câți centrimetri depărtare de substrat. Bine, acesta chiar este un stil de pescuit practicat mai ales în Anglia, Zig rig, pe care putem să îl încercăm atunci când peștele stă între ape, doar că eu unul nu am auzit să funcționeze cu desăvârșire pe apele noastre. Bun, revenind, este vorba despre echilibrarea corectă a monturii cu cârligul.


Dacă îl lași de capul lui, pop-up-ul nu se oprește din ridicat până la suprafața apei, or’ noi nu pescuim acolo. Pentru a masca cârligul și, implicit, pop-up-ul să stea deasupra lui, dar la o distanță care să îi permită aspirarea de către crap, montura noastră poate fi echilibrată prin aplicarea unei greutăți, fie ea alică sau pastă de plumb. Sau dacă suntem artiști și cunoaștem bine atât pop-up-ul, cât și cârligul folosit, simpla asociere corectă pe dimensiune poate echilibra întregul ansamblu, fără adăugarea unei greutăți.

2. Alegerea pop-up-ului cîștigător

Ehei, și aici intervin mulți factori, dar din păcate mulți dintre ei subiectivi. Este destul de clar că oferta de pop-up-uri din ziua de astăzi abundă în culori și arome, toate plecând de la premisa că sunt excepționale și că prind pește. Dincolo de aceste promisiuni, primul criteriu după care ar trebui ales un pop-up bun este testarea sa în prealabil și încrederea în el. Factorul psihologic contează foarte mult în economia unei partide de pescuit și, dacă nu avem încredere în ce avem la cârlig, vom fi tentați să ne afundăm în alegeri neinspirate.
Culoarea. Cele mai populare culori folosite pe bălțile noastre sunt galbenul și rozul. Dar oare cât de importantă este culoarea? Cât rezistă colorantul după ce a luat contactul cu apa? Merg pe fluo? Pe colorit mediu? Pe varianta washed? Păi, depinde de condițiile de pescuit! Adică de adâncimea și claritatea apei și de natura substratului. Personal, dacă văd că nu am trăsături, arunc în apă de urgență un pop-up galben fumigenă. Dacă nici dâra florescentă nu prezintă interes, înseamnă că pescuiesc o zonă moartă.

Aroma unui pop-up este mult mai importantă pentru că are proprietatea de a rezista mai mult timp în apă, comparativ cu culoarea. De asemenea, unii dintre “cercetătorii britanici” cărora le-a plăcut școala mai mult decât mie, spun că receptorii crapului se activează mult mai repede pe cale olfactivă, decât vizuală.
Și ca să vorbim și de criteriul selecției, tot cercetătorii britanici sunt de părere că aromele fructate sunt stridente și mai pe placul unui crap care încă nu deține buletin, în timp ce cele pe bază de cărnuri, "puturoasele", sunt pentru connaiseuri, adică pentru crapii mai mari. Înclin să le dau dreptate . O treabă științifică de care ne putem agăța este modul în care o aromă schimbă PH-ul apei în zona în care este amplasată. Aroma de ananas, de pildă, este un acidă și scade PH-ul apei la o valoare de 2, de la 8 cât ar fi într-o perioadă optimă de pescuit. Poate și de asta e atât de populară.
Sursa: carpmania.ro
Made on
Tilda